DELICVENTA JUVENILA

Notiunea de “delicventa juvenila” este des intalnita atat in vorbirea curenta cat si in stiinta dar de foarte multe ori se fac confuzii si acest concept este gresit inteles datorita disocierii celor doua notiuni, asa ca voi incepe prin a da o definitie fiecariu termen separate si mai apoi prin a definii delicventa juvenila.

DELINCVÉNŢĂ, delincvenţe, s.f. 1. Fenomen social care constă în săvârşirea de delicte. 2. Totalitatea delictelor săvârşite, la un moment dat, într-un anumit mediu sau de către persoane de o anumită vârstă. [Var.: delicvénţă s.f.] – Din fr. délinquance.
Sursa: DEX '98 |

JUVENÍL, -Ă, juvenili, -e, adj. Care aparţine tinereţii; tineresc. – Din fr. juvénile, lat. juvenilis.
Sursa: DEX '98 |

JUVENILITÁTE s.f. (Rar) Caracter juvenil. – Din fr. juvénilité.
Sursa: DEX '98 |

DELICVENTA JUVENILA: acest termen desemneaza ansamblul abaterilor si încalcarilor de norme sociale, sanctionate juridic, savârsite de minorii de pâna la 18 ani.

De la juvenil, sarim la un cuvant ce se regaseste in imediata apropiere a acestuia: COPIL respectiv COPII. Avem inclinatia fireasca de a ne gandi si a vorbi despre acestia numai cu cuvinte frumoase, laudative si care ii elogiaza. Nu este nimic rau pana aici mai ales daca suntem de accord cu ideea ca fiecare din noi se naste copil si implicit fara de pacat. Aici intervine intrebarea : Daca este asa, de ce mai vorbim despre delicventa juvenila? Poate ca singurul raspuns este acela ca FIECARE din noi este responsabil pentru ceea ce “creste in ograda”, pentru ceea ce avem mai tarziu in scoli, pentru acei inocenti ce devin infractori, pentru copiii cu copii, pentru “consumurile” lor: literature pornografica, diferite jocuri violente, sangeroase etc. etc. etc. Intr-adevar, nu putem nega ca exista anumite trasaturi de comportamnet delicvent care se transmit genetic, dar asta nu inseamna ca acel copil, viitor adult, actor pe scena societatii, nu poate fi modelat. Primul ring de bataie impotriva comportamentului delicvent al unui copil este mediul familial. Primele persoane cu care are contact este familia ( familia nucleu, dar si familia extinsa). Aici se manifesta socializarea primara care isi lasa amprenta toata viata asupra unui copil-adult-batran. Urmeaza grupul de prieteni. Prima dorinta a oricariu copil este sa ii urmeze pe ceilalti, safie ca ei pentru a se putea integra. Dar daca a fi ca ei inseamna sa fi delicvent?! Ce masuri trebuie luate pentru a stii cu sa selectam mediul in care un copil trebuie sa creasca? Nu il putem indeparta de oameni doar pentru ca sunt “rai” dar il putem … monitoriza. In cazul acestei monitorizari, tot parinti pot decide cum si in ce fel pot impune anumite reguli; de aceea probabil cea mai buna metoda este sa iti faci copilul sa faca ce vrei tu facandu-l sa creada ca e ceea ce si el vrea. Poate nu este cea mai bine-venita metoda, dar observam ca in ADN-ul copiilor parca si-a mai facut loc inca o gena ce declanseaza ORGOLIUL.

Indicatori privind înclinarea spre delicventa a copiilor sunt:
- absente frecvente de la scoala
- atitudine indiferenta fata de scoala
- atitudine rebela fata de autoritatile scolare si reprezentantii ordinii
- reactii disproportionate fata de diferite situatii si fata de colegi
- tendinta de a se asocia cu elemente depravate
- utilizarea precoce a unui limbaj obscen si violent
- minciuni si furturi frecvente, chiar înainte de vârsta de 9 ani
- preocupari sexuale precoce
- « consum » de literatura pornografica
- vizionarea foarte frecventa a filmelor cu continut necorespunzator, din punct de vedere educativ .

Daca trebuie sa vorbim despre delciventa juvenila in gradinite, atunci cazurile la care ne raportam sunt putine, unele dintre ele fiind de multe ori exaggerate sau dincolo de vinovatia copilului se ascunde si altceva sau altcineva. Cu cat inainteaza in varsta, copilul poate allege cum sa fie, cum sa se comporte, ce anume sa isi doreasca de la viata sau este determinat de mediul socio-cultural-economic in care traieste sa devina intr-unfel sau altul. Nu trebuie sa generalizam si sa spunem ca delicventa juvenila o regasim doar in randul copiilor ce provin din familii dezorganizate sau copii parasiti ci exista si cazuri de copii din familii instarite ce devin delicvente. Cauzele delicventei juvenile sunt nenumarate si nu cred ca este necesar sa le enumar deoarece nu acesta este scopul. Odata ce fapta a fost consumata nu ne ramane decat sa gasim solutii pentru a preintampina formarea de noi delicventi in randul copiilor si a oprii avalansa care oricand poate trece si prin fata blocului nostru si il poate lua pe copilul, fratele/sora noastra. Tari precum Ungaria, Bulgaria, Croatia, Rusia, Macedonia, Serbia, Ucraina s-au implicat in nenumarate proiecte ce aveau ca scop atat oprirea delicventei juvenile cat si ajutorarea celor ce au cazut in plasa acestui “viciu”. Romania nu a fost enumerate deoarece nu s-a implicat pana acum in nici un astfel de proiect (cel putin nu la nivel national sau European). Ziarele si diverse site-uri de pe internet ne “bombardeaza” cu stiri ce au ca titlu : “VIOLENTA ELEVILOR IN LICEE”. In ziare gasim poze dar pe internet gasim filme de dimensiuni mici dar la care le este de ajuns cateva secunde sa ne socheze; vedem elevi care isi bat profesorii sau colegii, “eleve porno”, elevi care se dezbraca in fata profesorilor si a colegilor (http://www.gandul.info/actualitatea/elev-filmat-in-timpul-orelor-cand-se-dezbraca-in-fata-profesorului-si-a-colegilor-video.html?3927;2340115) altii care sunt obligate sa intretina relatii sexuale cu colegi mai mari (http://www.realitatea.net/un-elev-doljean-de-clasa-i--obligat-sa-intretina-relatii-sexuale-cu-doi-colegi-mai-mari_465712.html) elvi care isi agreseaza profesorii (http://www.9am.ro/files/Film_liceeni_Constanta.wmv) adolescente teribiliste (http://www.youtube.com/watch?v=-qoOus3meOw&feature=channel) si probabil acest video nici nu mai trebuie comentat (http://www.youtube.com/watch?v=Wvo-g_JvURI&playnext=2&p=99AB076F67D1710A&index=16&feature=PlayList&playnext_from=PL&ytsession=EUnAHDYv7Gih54cQ_gMz4k89x9_P0PiHT1-4WsvwC7-4gVmqexCKqsOgzo74oPUsU7BGkj6A0t3hXeoKWX6KwrSjz_AGhbytQpjhBqqvzB0gyA6akPgbAOP8NtG8YfdRsd1ZcDz7WDcwYMjtOeo5wNSsBhEliEq7Ocu0oTFaQc2BQXVtEsId3LIkqI6xBfGyf9F5j794mB9Gpnffn_kqFPoVsvDM6ycOLowDYrqt5JEa-xZlYdL5zi1Xcdcc33mtMikkesGy5yTG85lai2irQA)

În urma unor reportaje fulminante de natura sa aduca mult dorita audienta, precum si a altor facilitati ale zilei, cum ar fi telefoanele mobile cu camera incorporata si Internetul, aceste aspecte nefericite au devenit mult mai vizibile . Exista violenta în scoli? Cu siguranta! Mult mai multa decât în trecut? Violenta a existat, exista si va mai exista, iar acest nivel depinde de gradul de civilizatie, grad ce nu se modifica decât în perioade de timp mult prea mari, din pacate.

Factorii implicaţi în determinarea
comportamentului infracţional al minorului
Studiul delincvenţei juvenile solicită o evaluare complexă a interacţiunii între toţi membrii grupului familial şi a conflictelor dintre aceştia, mai ales în situaţii de criză. Eşecul unităţii familiale antrenează un eşec al educaţiei morale. De aceea, totalitatea manifestărilor comportamentale ale copilului depind, în cea mai mare măsură, de integritatea funcţionalităţii familiei. Consecinţele negative în planul formării personalităţii minorului depind şi de stilul educativ al părinţilor, atunci când el se caracterizează prin indiferenţă sau abuz de autoritate ori printr-un răsfăţ excesiv.
Factorii care facilitează apariţia delincvenţei juvenile se împart în două mari grupe: factori externi, sociali şi factori interni, individuali, de personalitate.

Influenţa factorilor individuali

Aceştia ţin de capacitatea personală a fiecarui minor de a reacţiona, adică de resursele personale, de bogaţia şi calitatea "schemelor de adaptare"; astfel, unii au un potenţial mai mare de adaptare (de maleabilitate, comunicare, acceptare a interdicţiilor, de toleranţă la frustrare), iar alţii unul mai redus (sunt mai rigizi, mai intoleranţi, mai putin permisivi în raportul cu ceilalţi), în general, aceşti factori individuali pot fi:
a. Ereditatea. Factorii ereditari (sau predispozanţi) acţionează indirect, prin intermediul celor de mediu, care vor favoriza sau nu exprimarea acestor potenţialităţi ereditare. Prin intermediul eredităţii nu se transmite criminalitatea (infracţiunea) ca atare, ci doar anomaliile psihice care facilitează apariţia ei, dintre care amintim coeficientul scăzut de inteligenţă, o conduită necontrolată sau slab controlată, absenţa simţului moral.
b. Factorii fizici. Unii psihologi şi criminologi susţin că infractorii minori ar fi inferiori celorlalţi copii de aceeaşi vârstă din punct de vedere fizic: înălţime şi greutate, dar cercetările cazuistice nu au confirmat.