CELE 7 MINUNI ALE LUMII...

Piramida lui Keops

Anul constructiei: Piramida lui Keops a fost construita undeva intre anii 2700-2500 I.C.

Locatie: Platoul de la Gizeh in Egipt, langa Cairo.

Istorie: “Marea Piramida” a fost cea mai inalta constructie din lume mai mult de 43 de secole, pana in secolul al IX-lea in 1889 cand a fost construit Turnul Eiffel. Una dintre primele mentionari asupra existentei si descrierii piramidelor din Egipt a fost facuta de istoricul grec Herodot intr-o carte de istorie scrisa de el. Herodot a vizitat Egiptul in anul 450 I.C. De-a lungul secolelor, Marea Piramida a stimulat imaginatia oamenilor. S-au facut speculatii cum ca ar fi fost construita ca observator astronomic sau ca este o simpla constructie geometrica a unei civilizatii demult disparute. Suntem siguri ca nu va sunt straine nici teoriile cum ca ar fi o constructie realizata de civilizatii extraterestre. Cei mai multi arheologi accepta insa teoria ca piramidele din Egipt nu au fost decat unele dintre cele mai mari morminte ale faraonilor.

Descriere: Piramidele egiptene sunt cele mai vechi dintre “Cele 7 Minuni ale Lumii” si singurele care au supravietuit timpului. Desi pe platoul de la Gizeh sunt 10 piramide, cea a lui Keops (al doilea rege din a patra dinastie) este cea mai mare dintre ele si se crede ca numai ea a fost inclusa intre “Minunile Lumii”. Este cunoscuta ca “Marea Piramida” si a fost construita din 2.300.000 de blocuri de piatra, fiecare bloc cantarind in medie 2,5 tone. Este inalta de 137 de metri (a pierdut 9 metri din inaltime in timp) si are laturi de 230 de metri. Unghiul de inclinare al laturilor este de 51 de grade si 51 de minute. Fiecare colt este indreptat cu precizie catre fiecare dintre cele 4 puncte cardinale (nord, vest, sud si est). Pe latura dinspre nord se afla intrarea. In piramida au fost descoperite o serie de coridoare, galerii si gauri de aerisire. Camera mortuara a faraonului se afla chiar in mijloc, in “inima” piramidei si este accesibila numai din “Marea Galerie” in care se ajunge pe un culoar ascendent. Peretii acestei camere sunt construiti din granit rosu, iar pietrele au fost imbinate atat de bine, incat nu intra printre ele nici macar o carte de joc. In piramida a mai fost construita si o camera mortuara a reginei. Regretabil este faptul ca atat comoara cat si mumia lui Keops nu au fost gasite. Se crede ca au cazut prada jefuitorilor de morminte.

Gradinile Suspendate

Anul constructiei: Se crede ca au fost construite in jurul anului 600 I.C.

Locatie: In Babilon, pe partea estica a Eufratului, aproximativ la 50 de km sud de Bagdadul de azi din Irak.

Istorie: Aceste gradini despre care nu se poate spune cu siguranta ca au existat, se presupune ca au fost construite de regele Nabucodonosor al II-lea, fiul lui Hamurabi. El le-a construit pentru una dintre sotiile sale bolnave, pentru a-i alina dorul de muntii si gradinile din locul ei natal numit Media. De asemenea mai exista o teorie, mai putin crediblila insa, ca aceste gradini au fost construite de Semiramiza, regina asiriana, in al cincilea ei an de domnie. Ceea ce ridica un mare semn de intrebare privind existenta acestor gradini este faptul ca nici unul dintre cei care au lasat in scrierile lor date despre Babilon, nu au vazut cu proprii ochi aceste gradini. Insasi tablele ramase din timpul lui Nabucodonosor nu contin date despre Gradinile Suspendate, ci numai despre descrierea palatului, a orasului Babilon si ale zidurilor acestuia. Arheologii inca mai cauta dovezi evidente despre aceste gradini pentru a trage o concluzie reala cu privire la existenta lor.

Descriere: Philo din Bizant spune despre aceste gradini: “Gradinile Suspendate au plante cultivate deasupra nivelului solului si radacinile copacilor sunt infipte intr-o terasa superioara mai degraba decat in pamant. Intreaga greutate este sustinuta de coloane de piatra. Apa era ridicata cu un sistem de scripeti si curgea de sus pe canale special amenajate. Aceste ape irigau intreaga gradina saturind radacinile plantelor si tinind umeda intreaga zona. Aceasta face ca iarba sa fie permanent verde si copacii bine dezvoltati." Geograful grec Strabo, care a descris gradinile in secolul I I.C., a spus: "Gradinile constau in terase ridicate una deasupra celeilalte sprijinite pe stalpi cubici. Terasele erau goale si umplute cu pamant pentru a permite copacilor de dimensiuni mari sa fie plantati." Se crede ca Gradinile Suspendate erau un munte artificial construit pe terase suprapuse inlte de la 23 la 91 de metri si lungi de 122 de metri. Aceste terase erau sustinute de coloane din piatra. Apa pentru irigarea plantelor era ridicata in mod mecanic cu galeti prinse pe un cablu intins intre 2 roti imense.

Statuia lui Zeus

Anul constructiei: Intre anii 470-450 B. C.

Locatie: Orasul Olimpia din Grecia antica localizat pe coasta vestica a Greciei, la aproximativ 150 de km de Atena.

Istorie: Jocurile Olimpice au inceput in orasul Olimpia din Grecia in anul 776 I.C. si erau tinute in cinstea lui Zeus. Oamenii veneau din toate tarile sa participe la aceste jocuri si se rugau in templul lui Zeus. Cu timpul, cand Jocurile Olimpice au devit faimoase, din ce in ce mai multi oameni veneau sa ia parte la intreceri. Astfel ca, templul a devenit neincapator. De aceea s-a construit un altul, mai mare. In interiorul lui sculptorul grec Phidias a realizat o statuie imensa a lui Zeus. Imparatul roman Caligula a vrut sa ia statuia si sa o expuna in Roma. Dispozitivul pe care il construise pentru transportarea ei s-a rupt, el fiind nevoit sa renunte la acesta idee. Jocurile Olimpice au fost declarate “pagane” in anul 392 A.D. de catre imparatul crestin Theodosius I al Romei, iar templul lui Zeus a fost inchis. Mai tarziu, statuia a fost transportata de catre niste greci foarte bogati intr-un palat din orasul Constantinopol in care a si fost distrusa in anul 462 A.D de catre un incendiu devastator. Astazi nu a mai ramas nimic din marele templu decat fundatiile, coloane cazute si pietre.

Descriere: Pausanias Grecul spunea in secolul 2 A.D.: “In mana dreapta tinea o statuie a Victoriei facuta din aur si fildes. In mana stanga tinea sceptrul lucrat din toate metalele si care avea in varf un vultur. Sandalele zeului erau facute din aur la fel ca si roba lui.” Templul lui Zeus era construit dupa modelul numeroaselor temple din Grecia, pe o platforma rectangulara. 30 de coloane largi sustineau acoperisul pe partile laterale si 6 la fiecare capat. Un acoperis foarte ascutit acoperea cladirea. Triunghiurile create la capetele cladirii de acoperisul inclinat erau umplute cu sculpturi. Sub ele, chiar deasupra coloanelor, erau mai multe sculpturi descriind 12 muncitori ai lui Heracle, 6 la fiecare capat. In acord cu descrierile, statuia era asezata in capatul vestic al templului. Ocupa o suprafata de 7 metri si avea o inaltime de 12 metri. Hainele sale erau sculptate cu animale si crini, fata era facuta din fildes iar barba, parul, roba si sandalele, din aur.

Templul lui Artemis

Anul constructiei: In jurul anului 550 I.C.

Locatie: In orasul Efes din Grecia antica, langa orasul Selkuc de azi din Turcia.

Istorie: Templul zeitei Artemis se considera a fi cea mai frumoasa structura construita vreodata. Artemis (Diana la romani), era in religia greaca zeita vanatorii si a naturii salbatice. In religia locuitorilor din Efes, era zeita fertilitatii. In anul 550 I.C. regele Croesus din Lydia a cucerit orasul Efes si alte orase din Grecia antica. In timpul luptei a fost distrus un templu al zeitei Artemis. De aceea, Croesus a luat decizia sa construiasca unul nou realizat de arhitectul grec Chersiphron si de fiul acestuia, Metagenes. Noul templu a fost mandria celor din Efes pana in anul 356 I.C. cand, Herostratus (un tanar din Efes) l-a ars din temelii crezind ca numele lui va intra in istorie. Ciudat sau nu, Templul lui Artemis a fost distrus in aceeasi noapte in care s-a nascut Alexandru cel Mare. Cand el a cucerit Asia Mica, s-a oferit sa-l reconstruiasca, ceea ce s-a si intamplat. Noua constructie a fost definitivata dupa moartea lui in 323 I.C. Sfantul Paul a vizitat orasul Efes in primul secol A.D. predicand crestinismul. Aici insa s-a lovit de veneratia pe care locuitorii o aveau pentru zeita Artemis. In anul 262 A.D., templul a fost distrus de goti. Locuitorii au planuit sa-l reconstruiasca dar intre timp au fost crestinati si ideea reconstructiei a fost abandonata.

Descriere: Templul lui Artemis era faimos pentru marimea lui si pentru operele de arta pe care le gazduia. Era construit din marmura, cu o fatada decorata. Se estimeaza ca masura 106 metri in lungime si 54 de metri pe latime, avea 127 coloane de piatra inalte de 18 metri fiecare, fiind de 4 ori mai mare decat Parthenon-ul din Atena. La intrare, scari de marmura inconjurau templul. In interior erau sculpturi valoroase realizate de marii artisti ai vremii.

Colosul din Rodos

Anul constructiei: Constructia s-a realizat in 12 ani si a fost finalizata in 282 I.C.

Locatie: Strajuia intrarea in portul din insula Rodos din Grecia. Rodos este o insula aflata in Asia Mica, unde Marea Egee intalneste Marea Mediterana.

Istorie: Rhodos devine in 408 I.C. capitala mai multor teritorii unite si un important port comercial. Se bazeaza pe un aliat, care este Ptolemeu I al Egiptului. Macedonenii incearca sa rupa acesta alianta, insa locuitorii din Rodos sunt uniti si rezista eroic asediului. Colosul din Rodos a fost construit in cinstea zeului soarelui, Helios, ca multumire pentru protectia locuitorilor in timpul asediului. Chares din Lindos, un sculptor rodian, a fost angajat pntru constructia statuii. Statuia a strajuit intrarea in portul Rodos timp de 56 de ani. Cand soarele rasarea dimineata, se reflecta in suprafata de bronz si facea ca figura zeului sa straluceasca. In 225 I.C., in urma unui cutremur, i s-a rupt un picior. Dupa prabusirea statuii, locuitorii din Rodos au vrut sa o reconstruiasca primind chiar o oferta de la Ptolemeu al III-lea, insa un oracol le-a interzis. Dupa ce arabii au cucerit insula Rodos, in 653 A.D., statuia a fost vanduta de catre acestia unui evreu din Siria care a carat-o pe 900 de camile, dupa cum spune legenda.

Descriere: Statuia era construita din bronz si intarita ulterior cu fier si piatra. Se spune ca au fost folosite 15 tone de bronz si 9 tone de fier, insa calculele arata ca aceste cantitati au fost chiar mai mari. Avea o inaltime de 33 de metri si statea pe un soclu inalt de 15 metri. Teoria ca acest colos statea cu cate un picior pe fiecare mal al portului este doar o legenda pentru ca in nici o scriere nu se specifica acest lucru. Se crede ca ea a inspirat sculptorul francez Auguste Bartholdi care a construit Statuia Libertatii din USA.

Farul din Alexandria

Anul constructiei: Se estimeaza ca a fost terminat in jurul anului 280 I.C. desi constructia a inceput in jurul anului 290 I.C.

Locatie: Pe o mica insula de langa orasul egiptean Alexandria numita Pharos.

Istorie: Dupa moartea lui Alexandru ce Mare, comandantul lui, Ptolemeu Soter, a preluat conducerea in Egipt in orasul fondat de Alexandru, oras numit Alexandria. El a inceput constructia farului in anul 290 I.C., constructie ce a fost insa finalizata de fiul lui, Ptolemeu Philadelphus. Constructia a fost dedicata lui Ptolemeu Soter si sotiei lui, Berenice si se presupune ca a fost finantata de un diplomat bogat numit Sostratus din Cnidus. Constructia a fost atat de faimoasa incat denumirea de "far" a fost preluata in limbile franceza, italiana, spaniola si in romana. Farul din Alexandria a ajutat la navigatie timp de mai bine de 1000 de ani, pana cand a fost distrus in urma a doua cutremure, din 1303 A.D. si 1323 A.D. A fost atat de faimos, incat a aparut chiar si pe monedele romane. In 1480 pe locul lui a fost construit un fort islamic numit Fortul din Kait Bey folosit in scopuri militare. Recent, oameni de stiinta au gasit parti din far scufundate pe care le-au adus la suprafata ca sa le studieze.

Descriere: Farul avea o inaltime de 117 m si era construit din 3 parti pe o baza larga. Prima parte era un cub inalt de 56 m, a doua sectiune era o prisma octogonala inclinata in interior inalta de 27 m, iar ultima parte era un cilindru de 7 m inaltime. In interiorul cilindrului erau o flacara care ardea noaptea si o oglinda. Combustibilul folosit pentru flacara se presupune ca era balegar uscat de la animale. Oglinda era folosita pentru ca ziua sa reflecte lumina soarelui si pe cea a focului pe timpul noptii. In varful cilindrului se afla o statuie, cel mai probabil a lui Zeus sau Poseidon, zeul marii.

Mausoleul din Halicarnasus

Anul constructiei: Se crede ca a fost terminat in anul 353 I.C., la 3 ani dupa moartea regelui Mausollus.

Locatie: Orasul Halicarnassus (Bodrumul de azi) in Marea Egee, in sud-vestul Turciei.

Istorie: Denumirea de “mausoleu” vine de la numele regelui persan Mausollus care guverna provincia Caria. Mausoleul de la Halicarnassus a fost construit de catre Artemisia, sotia si sora regelui Mausollus, in memoria acestuia. Timp de 16 secole acesta constructie a supravietuit timpului. Se crede ca a fost distrus intre 1000 A.D. si 1400 A.D. de un cutremur, cel mai probabil. In 1494, cavalerii Sfantului Ioana din Malta au construit un castel in timpul cruciadelor, castel care exista si astazi in Bodrum si la a carei constructie au folosit blocurile de piatra si marmura din mausoleu.

Descriere: Artemisia, sotia si sora lui Mausollus, l-a angajat pe arhitectul Pythius pentru realizarea proiectului. Planul de baza al cladirii era un templu imes, cu o baza rectanglulara cu o lungime de 40 de m si o latime de 30 de m, peste care era construita o piramida cu 24 de trepte. Inaltimea totala a mausoleului era de 45 m compusa din 20 m baza cu trepte, 12 m podiumul cu coloane, 7 m piramida cu cele 24 de trepte si 6 m statuia din varf care reprezenta un car cu 4 cai. Fundatia era un podium cu trepte decorat cu statui. Camera mortuara era construita din alabastru alb si decorata cu aur. Era localizata pe podium si inconjurata cu coloane. Faima acestei constructii consta in multimea statuilor cu care era decorata: oameni, lei, cai si alte animale. In fiecare colt, luptatori pe cai strajuiau mormantul. Fiecare parte a mausoleului era decorata cu fresce care prezentau scene despre luptele grecilor. Intre fiecare dintre coloanele podiumului strajuiau statui. Astazi, numai cateva statui au fost recuperate si pot fi vazute in Camera Mausoleului la British Museum.

EUROPA MEDIEVALA

În secolele II, III d. Hr. Au fost observate o serie de transformări în dezvoltarea economică şi care au generat un progres relativ lent al mijloacelor şi al metodelor de muncă. Criza sistemului antic bazată aproape în exclusivitate pe munca prestată de sclavi, apare tot ca o trăsătură a secolului III. Specializarea face inutila prezenţa sclavilor şi generează apariţia arendaşilor. Pe baza unui contract scris, aceşti arendaşi sunt COLONI primeau un lot în arendă, iar animalele şi intervalul agricol în folosinţă.
Cu cât criza economică a lumii rămase se va accentua arenda în bani avea sa fie schimbată în revedenţă în produse. Desemenea colonii au ajuns să presteze zile de muncă în favoarea arendaşilor. În 332 printr-un edict a lui Constantin cel Mare se legaliza legarea de glie astfel încât colonul devenise din punct de vedere juridic MEMBRUM TERRAE. Din punct de vedere politic după domnia împăratului Marcus Aurelius, aşadar în a doua jumătate a secolului al II-lea a sporit ameninţarea popoarelor germanice asupra Imperiului Roman. În 269 împaratul Claudius a reuşt să-i oprească pe goţi la NAISUS, însă aceştia vor ocupa Dacia. Ulterior goţii vor fi creştinaţi de ULFILA, care v-a traduce Biblia în limba lor. Mai târziu în 276 alamanii şi francii pustiiesc Galia, Spania şi nordul Italiei. În timpul împaratului Diocleţian declinul imperiului devenise evident. La începutul secolului V vizigoţii conduşi de Alaric asediază, cuceresc şi pradează Roma, iar pentru această înfrângere romanii îi învinovăţesc pe creştini. Apoi vandalii cuceresc Africa Romană, iar Attila ajunge să cucerească oraşul Aquilea.

În 496 urcă pe tron ultimul împărat roman Romulus Augustulus, în vârstă de 13 ani, care v-a fi detronat de Odoacru.
La cauzele economice şi politice ale declinului se adaugă şi cele de natură spirituală. Aceasta este perioada în care creştinii încep să câştige din ce în ce mai mulţi adepţi. Religia lor monoteistă, respingerea divinităţilor oficiale şi refuzul practicării cultului imperial şi distanţierea faţă de tradiţia romană determină ca această religie să fie privită ca şi corp străin provocator apărând o serie de conflicte. Credinţa creştinilor în venirea lui Iisus şi în Apocalipsă a fost un element în plus, care a contribuit la disocierea creştinilor în istoria profană.Persecuţii împotriva creştinilor au fost frecvente la Roma, notabile fiind cele din timpul împăraţilor Claudius şi Nero. De asemenea numeroşi misionari creştini şi-au găsit sfârşitul la Roma, printre aceştia numarându-se şi apostolul Pavel, crucificat cu capul în jos.
Iniţial creştinismul a fost o religie a oprimaţilor găsindu-şi adepţi în rândul categoriilor inferioare ale societăţii romane, mai exact a sclavilor şi a elementelor considerate paria, dar ulterior şi în rândul agricultorilor, meşteşugarilor şi negustorilor. Armata la rândul ei prin mobilitatea ei pe orizontală a contribuit din plin la răspândirea creştinismului.
Criza existentă în toate domeniile vieţii sociale a reuşit sa se acutizeze întru-atât încât a devenit vizibilă ruralizarea. Marile centre urbane intrând în delin.
Un alt domeniu al vieţii sociale în care această criză s-a manifestat a fost cel al spiritualităţii. Principalul aportla zdrumcinarea sistemului tradiţionl politeist a venit din partea evreilor şi creştinilor, în optica romanilor religia creştinilor şi evreilor era privită ca un corp străin provocator construit în jurul ideii monoteismului precum şi al respingerii duvinităţii spirituale oficiale şi a cultului imperial din partea acestora. Deosebirile de mentalitate au fost poate principala cauză a distanţierii de tradiţia romană, fapt care în final a dus la apariţia unei întregi serii de conflicte. Spre deosebire de fundamentele mentalului colectiv păgân, la nivelul creştinilor a fost vizibilă o disociere de istoria profană şi o proiectare într-un alt registru dominat de convingerea venirii lui Iisus Hristos şi a Apocalipsei. Începuturile creştinismului a fost marcat de activitatea de misionariat a apostolilor şi de răspândire a învăţăturilor creştine. Creştinismul şi-a gîsit adepţii la început în categoriile sociale inferioare şi mijlocii, mai exact a sclavilor, agricultorilor, negustorilor, meşteşugarilor; nu au întârziat să apară odată cu ascensiunea creştinismului nici persecuţiile din partea oficialităţilor romane exemplu în timpul lui Claudius sau Nero în anul 64 d. Hr.
În altă ordine de idei a existat un lung şir de conflicte între evrei şi romani, dat fiind că cei din urmă ocupaseră Iudeea încă în vremea Împaratului Tiberius, intreaga perioadă de stăpânire romană fiind marcată de conflicte între evreii monoteişti şi romani. Abia în secolul IV realităţile din fostul Imperiu Roman vor lua o turnură nouă şi îşi v-a face apariţia o civilizaţie distinctă în care tradiţionalismul Occidentului şi dinamica Orientalului îşi vor găsi expresia. În anul 330 a fost fondat oraşul Constantinopole pe ruinele fostei colonii greceşti Byzantion. Datorită acestei denumiri un viitor imperiu va pulsa şi-şi va dobandi numele având capitala la Constantinopole. În 395 împăratul Theodosius I va realiza Partitio Imperi altfel spus, împărţea fostul Imperiu Roman, părţi egale revenind fiilor săi Arcadius şi Honorius. Lui Honorius îi revenea partea occidentală cu capitala la Roma, iar lui Arcadius cea orientală cu capitala la Constantinopole, oraş supranumit Ierusalim. Istoricul L. Brehier vizavii de civilizaţia bizantină realiza următoarea apreciere: „civilizaţia şi sultura bizantină s-au construit ca o sinteză a tuturor elementelor politice, religioase, intelectuale ale lumii antice în declin, respectiv tradiţia latină, elenismul, creştinismul şi civilizaţia orientală”.
În Imperiul Bizantin autoritatea împăratului în multe privinţe nu a fost foarte diferită de cea a Imperiului Roman, dacă în lumea romană împăratul era considerat August sau Preafericit în timpul vieţii şi Divus sau Sfânt dupa moarte in lumea bizantină era considerat direct Dumnezeu pe Pământ. Religia în Imperiul Bizantin dată fiind întinderea acestuia servea ca şi în lumea romană menţinerii coeziunii politice. În timpul împaratului Bizantin cel Mare, mai precis în urma Conciliului de la Niceea s-a stabilit ca împăratul să primească supranumele Isapostolos adică „cel egal apostolilor”, jignirea împaratului prin orice formă era considerată sacrilegiu iar răzvrătirea oricărui supus era sancţionată cu excomunicarea, respectiv excluderea din biserică.
Societatea bizantină era compusă din două categorii sociale majore: Dynatoi, Penetes; echivalentele în lumea romană erau patricienii şi plebeii. Pe lângă aceştia o poziţie importantă o deţineau Archontes sau demnitarii preocupaţi de ascensiunea lor politică însă şi eunicii. Eunicii aflându-se la Palat erau în relaţie directă cu împăratul şi frecvent aveau o influienţă remarcabilă în viaţa politică. Pe lângă aceste categorii se remarcă în lumea bizantină o serie de categorii intermediare cum ar fi: personalul medical, persoanele care acţionau în domeniul educaţiei, arhitecţii, inginerii şi scriitori. În rândul celor din urmă se remarcă o serie de nume care activau fie în diplomaţie fie în istoriografie şi politică putând fi enumeraţi: PRISCUS din Panion, PROCOPIUS din Caesareea autorul „Istoriei Secrete” şi ANA COMNENA autoarea lucrarii „Alexiado”, o bografie a tatălui ei împăratul ALEXIS COMNENUL. Ana Comnena este importantă întrucat ea este prima femeie care se remarcă prin arta scrisului.
În ce priveşte viaţa religioasă în Imperiul Bizantin aceasta era structurată pe 2 paliere: pe primul palier perpetuându-se cultul imperial împăratul fiind şi protectul bisericii şi apărătorul credinţei; pe palierul al doilea era exercitată autoritatea spirituală a patriarhului.
În secolul V d. Hr. Biserica creştină era organizată în 5 patriarhate:
-Roma;
-Constantinopol;
-Aleandria;
-Siaria;
-Ierusalim.
La Constantinopol patriarhatul era consus de patriarh secondat de un colegiu de ierarhi sau Sinodul. Arta bizantină s-a manifestat în toate sectoarele aferente acestei laturi a vieţii sociale. Arhitectura prezintă numeroase influienţe orientale fie că este vorba de arhitectura religioasă, militară sau civilă. Explemplul cel mai potrivit pentru a ilustra arhitectura bizantină religioasă e biserica Sfânta Sofia din Istambulul Contemporan, care înainte de a deveni moschee a fost biserică creştină.
Cetatea Constantinopol prin fortificaţiile sale a reprezentat până la cucerirea ei de către otomani modelul perfect de arhitectură militară. Arta mozaicului şi pictura şi-au găsit deasemenea locul în arta bizantină. Motivele dominante au fost figurile de împăraţi şi simbolurile creştine precum: cruce şi păunii afrontaţi, în ce priveşte reprezentările sfinţilor şi a divinităţii de aici pornind în lumea bizantină o dispută cunoscuta sub numele de luptele iconoclastice. Au existat două tabere cea a iconoclaştilor şi cea a iconodulilor. Din prima erau de părere că Dumnezeu nu poate fi redat figurativ şi că este un sacrilegiu pictarea chipului lui Dumnezeu, în schimb cei din tabăra a doua susţineau libertatea redării chipului lui Dumnezeu.

Arabii în Europa Medievală

De-a lungul timpului au existat contacte constanteîn Bazinul Mării Mediteranee, între europeni şi arabi. Incepând însă cu secolul VII poate fi observată o aculturaţie forţată venită din partea arabilor generată de invazia acestora. În anul 634, ei sunt deja prezenţi în Imperiul Bizantin şi cuceresc cetatea bizantină BOTHRA, peste mai bine cu un secol mai exact în 737 deja sunt prezenţi în Franţa cucerind oraşul AVIGNON.
Spania fusese cucerită de arabi deja in anul 711 , de fapt aici influienţa lor resimţindu-se cel mai puternic in Eueopa. Pentru regiunea Spaniei ocupaţia arabă a fost absolut sinonimă cu progresul, în timpul ocupaţiei arabe a fost ameliorată situaţia ţăaranilor spanioli , s-au redus taxele şi impozitele, a fost introdus ca inovaţie sistemul de irigare , au aparut metode noi în agricultură , deasemenea au fost deschise manufacturi de mătase şi hârtie. Tot în timpul ocupaţiei arabe în Andalusia s-au dezvoltat oraşe , adevărate centre de cultură. De exemplu la Cordoba în timpul califului AL – HAKAM al doilea undeva în secolul X au existat şi funcţionat 27 de şcoli publice.

Între anii 902-1091 şi Sicilia s-a aflat sub stăpânire arabă, progresul fiind evident şi aici. Numeroşi monarhi europeni au manifestat o atitudine pozitivă faţă de cultura arabă de exemplu împăratul german şi rege al Siciliei Frederich II de Hohehstaufen a încurajat traducerile unor lucrări de medicină fie de filosofie în special cei doi filosofi arabi cunoscuţi europenilor sub numele de Averoe şi Avicenna, impactul culturii arabe a fost unul pozitiv. Deasemenea numeroase lucrări a autorilor antici pierdute în Europa Occidentala au reapărut graţie traducerilor din arabă şi latină .
Nu în ultimul rând cultura europeană îi este datoare culturii arabe pentru urmatoarele inovaţii si inveţii: busola ,moara de vânt , prima fiind construită în Europa în 610 mulţumită preocupărilor califului Omar, cifrele arbe în arhitectură , ceramică emailată şi arcul în formă de potcoavă .
În paralel cu influenţa arabilor în Europa au avut loc transformarii politice în sensul că şi-au făcut apariţia statele feudale timpurii, acestea au fost următoarele: statul ostropod, statul longopord, statul voizigot, statul francmenovingian şi statul carolingian.
Unul dintre cele mai importante a fost statul francorolingian ,acesta poartă numele unei dinastii respectiv cea carolingiană cel care dăduse numele dinastiei fiind Carol Martel ; acesta dobândise în 732 victoria asupra arabilor prin batalia de la Poitiers. Urmaşul său a fost Pepim cel Scurt important întrucât lui ia urmat Carol cel Mare 768-814.Carol cel Mare reprezintă un personaj comun, atât istoricii francezi cât şi cei germani în literatura de specialitate fiind întâlnit ca Charlemagne iar în cea germană Karl der Crosse.
Sursele latine îl menţionează Carolus Magnus . meritul său extraordinar a fost acela de a uni Glia ,nordul şi centrul Italiei ,nord-estul Spaniei şi papalitatea realizând Renovatio Imperii Romani adică restaurarea imperiului roman chiar dacă demersul său din perspectiva întinderii teritoriale nu a fost unul complet. La 25 decembrie în anul 800 Papa îl încoronează la Roma. Ideea de paneuropenism şi de Uniune Europeană se regăseşte în unificarea realizată de Constantin cel Mare .
Constantin cel Mare nu avea un palat ci işi muta reşedinţa dintr-un loc în altul. Totuşi centrul cultural cel mai important al perioadei caroligiene este localitatea Aochen de pe teritoriul actual al Germaniei în franceză Aix La Chapelle ; aici exista capeala palatină un monument arhitectural expresie atât a artei carolingiene cât şi pentru ilustrare raporturilor feudale din acea vreme. Capela palatină este structurată pe trei nuvele: nivelul de jos revenind poporului de rând , nivelul mijlociu împăratului iar cel superior lui Dumnezeu.

ISTORIA FOTBALULUI!!

" Tlachtli” a fost jocul pe care aztecii l-au cultivat şi jucat, unii dintre cercetători datându-l ca fiind mai vechi de 3000 de ani! „Aztec” este un termen general destul de cuprinzător, utilizat pentru a defini mai multe populaţii precolumbiene mezoamericane din partea centrală a Mexic-ului de azi).

Cu toate că nu ne putem baza pe veridicitatea datării, este foarte posibil ca jocul să fi fost jucat în jurul anului 500 d.Hr! Acest lucru l-ar face chiar mai vechi decât „Tsu Chu-ul” chinezilor. Cu toate acestea, „Tlachtli” a fost mai degrabă un amestec de baschet, volei şi fotbal decât doar un strămoş al fotbalului. O regulă cheie a jocului era aceea că jucătorii nu se puteau folosi de mâini, dar puteau în schimb să îşi folosească capul, coatele, picioarele sau şoldurile!

Ruinele aproape fiecărei aşezări antice dezvăluie existenţa unu teren destinat jocului sacru „Tlachtli”, înconjurat de ziduri .Aceste terenuri erau de obicei închise în temple, întărind astfel spiritul sacru al jocului. „Tlatchi” a fost descris ca fiind în acelaşi timp un sport spectaculos, dar şi un studiu astrologic şi un angajament politic!

Semnificaţia astrologică vine din faptul că aztecii, în particular preoţii lor, credeau că mişcarea mingii de cauciuc din timpul jocului simboliza "viitorul traseu al soarelui"! Se dădea o mare importanţă similitudinii mistice dintre minge şi soare, doar cei din elita conducerii putând asista la acest joc. Un amănunt interesant îl reprezintă faptul că a paria bani, haine sau chiar sclavi pe rezultatul final era o activitate foarte populară!

„Tlachtli” era jucat pe un teren îngropat de piatră, înconjurat de ziduri, care la rândul lor erau asaltate şi înconjurate de fani şi spectatori. Terenul avea forma literei „I” sau „H” având la fiecare parte a curţii câte un inel din piatră cu diametrul de aproximativ 30 cm, situat la o înălţime ce varia între 2,40–3 m ( asemănător coşului de baschet din zilele noastre).

Jocul în sine implica pasarea mingii de la o parte la alta fără să atingă pământul. Daca mingea cădea în terenul unei echipe, oponenţii lor câştigau un punct şi vice versa ( similar voleiului). Dacă în schimb, loveai mingea cu alte părţi ale corpului decât cele permise, pierdeai puncte în defavoarea echipei tale. Adevăratul scop al jocului era însă să întroduci mingea prin cercurile de piatră de la fiecare capăt. Echipa care reuşea prima acest lucru era declarată câştigătoare, nemaiţinându-se cont de scorul din acel moment.

Jucătorilor le erau confecţionate cotiere, genunchiere şi căşti pentru a se proteja de mingea de cauciuc, care avea o greutate considerabilă, deşi acest lucru era doar o măsură temporară … echipa învinsă fiind sacrificată zeilor după meci!

Un film foarte interesant care arata cum s-a inventat fotbalul este APOCALYTO ....Sa va uitati,aveti ce sa vedeti:)